-Da multumesc,tot eu?
-Da tu.
-Da bine.
Ce ma enerveaza,mereu eu sunt ciudata si suparacioasa,el e ala de treaba si care e cel mai fericit,ma rog,il las ca oricum nu pot face nimic ca se supara pe mine.
-Altceva?
-Altceva ce Jess?
-Cum mai sunt?
-Adica?
-Pai ciudata sunt,cum mai sunt inafara de ciudata?
-Frumoasa,desteapta,si iti pasa mereu de ceilanti,de tine niciodata nu-ti pasa,si asta e un defect.
-Multumesc.
-Si eu?cum sunt?
-Paii,frumos,si foarte grijuliu,si esti cel mai bun prieten din lume.
-Aha,prieten.
-Ce?
-Nimic,nu-i nimic.
-Si esti si un ciudat.
-Si tu esti la fel,o ciudata.
-Daca tu zici.
-Logic,zic eu,nu sunt eu cel mai frumos?
-Da,modestule.
-Frumoas-o.
Era asa dulce,nu stiu din ce motiv,as fi vrut sa stau cu el,asa in casa,toata viata,era asa dulce,si nu puteai sa fi suparat pe el,te facea sa-l ierti oricand.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu