Iubirea unui copil ! 62

-Este ?
-Este bine,de acum trebuie sa faca niste exercitii ca sa poata sa mearga din nou.
-O doamne,va multumesc domnule doctor,nici nu stiti cat de mult ma bucur.
Cu lacrimii in ochi Paul a stat langa patul meu pana a doua zii cand m-am trezit.
-Paul,hei Paul.
Nimic,nu se trezea.
-Pauuuuuuuuuuuuuuul.
-Da,da.. ce ai patit ? Esti bine?
-Ce s-a intamplat ?
-Iubit-o,vei putea merge din nou,trebuie sa faci niste exercitii.
-Serios Paul? nu-i nici-un fel de gluma?
-Nu iubit-o,cum as putea sa glumesc cu asa ceva?
-...
-Te iubesc mult micut-o.
-Si eu.
Il sarut si-l tin in brate,eram atat de fericita,a fost tot timpu langa mine si nu si-a pierdut nici macar un pic increderea ca voi fii bine,ma bucur atat de mult ca este aici si ca ma iubeste.
Dupa 1 ora m-am apucat de niste exercitii,simteam ca mor de durere,era atat de greu,si nu mai puteam totusi nu puteam sa renunt,nici Paul n-a renuntat atunci cand eu eram in pericol.
-Hei micut-o,nu vrei sa iei o pauza?
-Nu Paul.
-Dar esti bine? te doare?
-Ce? nu ma doare Paul,imi e bine.
Defapt minteam,simteam ca mor de durere,dar nu puteam sa-i zic " numai pot Paul mor de durere" asa ca taceam si suportam.