Iubirea unui copil ! 35

Vlad era tacut,nu a scos un sunet pe parcursu discutii mele cu Paul,dar totusi a ras intruna.
-Vlad?
-Da Jess?
-Ce ai?
-Nimic.
Si-l bufneste iar rasul,nu-l suport. e cel mai ciudat dintre noi.
-Ciudatule.
-Mno bine,voii sunteti mai ciudati.
-Adica?
-Nimic,nimic.
-Hai bine,vreau acasa.
Dupa ce Paul a auzit ca vreau acasa,tipa la Vlad.
-Esti ciudat,si idiot.
-De ce ma?
Si-l bufneste iar rasul.
-Ai suparat-o.
-Ca tu nu.
-Pai da,da am motive,tu nu .
Ciuuudat,ce motiv avea ca sa ma faca suparata?ca sa ma faca sa plang?ce dracu'vrea sa insemne asta?
-Adica Paul?
-Nimic.
-Mno bine,nu vreti sa-mi spuneti nimic.
Si plec in cealanta camera,nu-l suport pe Vlad,de ce nu vrea sa-mi spuna,ce pateste daca imi spune si mie ce-a patit Paul si de ce e atat de suparat.
Dintr-un motiv sau altul,am inceput sa plang,am avut cea mai proasta zii,de ce mereu eu trebuie sa sufar?
-Jess.
-Ramai aici in seara asta?
-Nu vreau sa deranjez Paul.
-Nu ma deranjezi,pe mine nu ma deranjezi,daca e dormim in aceasi camera si maine dimineata te duc eu acasa.