Iubirea unui copil ! 66

-O doamne Amalia,esti tot la spital?
-Da.
-Care spital ,cel in care am fost si eu internata?
-Da.
-Vin imediat.
-Nu Jess,nu te deranja.
-Nu Amalia,vin pentru ca esti prietena mea si nu pot sa te las la greu,ne vedem peste 30 de minute in fata spitalului,bine ?
-Bine.
Imi iau geaca pe mine si il rog pe Paul sa ma duca repede la spital.
Dupa ce-am ajuns la spital,nu o vedeam pe Amalia asa ca am intrat si am intrebat-o pe o asistenta.
-Auziti? imi puteti spune si mie unde o pot gasii pe Kadar Marinela ?
-Aa,pacienta care are probleme cu inima ?
-Cu inima?
-Da.
-O doamne' da .. va rog urgent duceti-ma in salonul dansei.
Cand ajung si deschid usa Amalia era in genunchi langa patul mamei sale,plangea in hohote,chiar daca nu aveam cum sa o opresc din plans vroiam sa fiu langa ea.
-Amalia?
Dupa 2 sec se scoala , se uita la mine si ma ia in brate.
-Jess,nu stiu ce sa mai fac,daca as avea cum i-as da viata mea,nu vreau sa moara,nu vreau sa pateasca nimic.
-Imi dau seama cat de greu iti este Amalia,si nu am cuvinte de consolare pentru ca nu pot sa-si spun ceva care poate nu va fii adevarat,dar te rog eu,fii tare,nu te lasa niciodata invinsa.
-Nu pot Jess,nu pot,numai pot,simt ca-mi pica tot cerul in cap.
Chiar daca Amalia plangea de zor,tot se uita insistent la Paul,ma facea sa cred ceva care nu vroiam sa fie adevarat.