-Ce faci Jess,esti bine?De ce a plecat Paul asa de suparat mai devreme?
-Nu mai conteaza mama,e o poveste lunga.
-Sunt gata sa te ascult,sti bine ca mereu voi fii aici langa tine.
Ma durea cand auzeam chestia asta,asa mi-a zis si Paul.
-Mama,poti sa ma lasi singura?
-Bine fata mea,dar te mai gandesti la operatie?
-Bine mama.
Nu stiu de ce am zis " bine " poate ma gandeam la mine?Sau ma gandeam la Paul?
Nu stiam ce sa fac,sa ma operez sau sa nu ma operez,dupa o ora primesc un mesaj dau sa ma uit sa vad de la cine e,e de la Paul.
Dau sa-l citesc si ma simt prost pt ca mesajul venea asa.
"Jess,imi pare rau ca a trebuit sa patesti asta doar din cauza mea,trebuia sa nu ma bag in viata ta,in ziua aia cand te-am vazut pe banca plangand,parca am vazut un Inger,erai atat de mica si frumoasa,m-am indragostit de tine pe loc,poate recunosc,am gresit de multe ori cand nu ti-am spus ce-am simtit si am preferat sa tac,dar acum recunosc si pot sa-o strig in gura mare TE IUBESC , enorm de mult,vreau sa te rog un ultim lucru, fa operatia,fa-o pentru mama ta,fa-o pentru mine,dar cel mai mult fa-o pentru tine,nu meriti sa traiesti toata viata intr-un scaun cu rotii,te pup si nu uita eu te iubesc oriunde as pleca. P.S: am plecat in America,sunt in drum spre aeroport,te iubesc"
Am inceput sa plang,de ce sa plece?eu ce fac?cum ma mai descurc?nu vreau sa plece.
Ii dau mesaj inapoi.
"Nu pleca,te rog,nu pleca,am nevoie de tine,imi pare rau ca te-am gonit,nu vreau sa mai pleci niciodata din viata mea,te rog,intoarce-te "
Si primesc mesaj inapoi ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu