-Nu-i singur mami,voi fi mereu langa el,asa ca ne descurcam.
-Bine mami,daca vreti mai veniti si pe la mine mai dormiti si aici si la el,bine?
-Da mami,eu ma pun sa dorm ca sunt super obosita.
-Bine.
Ma bucur atat de mult ca a inteles,dar totusi are dreptate,din ce o sa ma intretina?nici macar nu munceste.
Oricum,nu vreau sa ma gandesc foarte mult la asta,o sa aiba grija de mine indiferent de situatie.
A doua zii,m-am imbracat si i-am zis lu Paul sa ma ajute.
Am ajuns acasa,era totu asa frumos,uitasem cum era sa fiu acasa.
-Micut-o,esti bine?
-Da Paul,sunt bine,multumesc.
Ma asez incet jos,pentru ca muream de durere,si ma uit prin casa.
Dintr-o data Paul ma ia in brate si imi spune la ureche .
-Iubit-o,indiferent de ce se va intampla,nu te voi parasi niciodata.
Ce l-o fi apucat?de ce-a spus asta?cu ce motiv?
-Stiu iubire,nici eu pe tine.
-Ma bucur sa aud asta.
Ma saruta si ma tine in brate,oare ce-i cu el?De ce ii e frica?
Stam ce stam si dintr-o data imi suna telefonul,oare cine e?
Dau sa raspund si vad " Amalia ",ma bucura faptul ca m-a sunat.
-Alo,da Amalia.
-Ce faci fata,am auzit ca ai patit ceva ingrozitor,esti bine?Ti-ai revenit?
-Da sunt bine,de ce nu ai venit la spital ?
Si cu o voce mai putin placuta imi raspunde.
-Scuze Jess dar mama este in spital,nu am putut venii la tine,am stat tot timpul cu ea,numai pot,nu vreau sa pateasca nimic rau.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu